Dr Alina Astefanei: Cum reparăm legătura dintre școală și sens?
Tinerii simt că educația, așa cum este azi, nu le mai folosește.
Și poate că nu le mai folosește tocmai pentru că se pune accentul pe a reproduce informații, pe a performa la examene, dar mult mai puțin pe procesul real de învățare.
Studenții de azi știu că nu e vorba despre note. Își dau seama că o diplomă nu garantează un viitor. Că o notă e doar un selfie al unei clipe – o amprentă a unei circumstanțe, nu o măsură a valorii lor. Eu, din mediul academic, văd goliciunea din jurul obsesiei pentru performanță și simt instinctiv că lipsește ceva esențial. Și-atunci, ce sens are toată goana asta după calificative, dacă pierdem tocmai ceea ce ne face umani?
Sistemul actual e blocat într-un mod de lucru învechit. Încă testăm capacitatea de memorare, nu de gândire. Încă evaluăm rezultate, nu procese. Încă privim educația prin ochii unui business: cât produce, ce rezultate livrează, ce metrici atinge. E un sistem care funcționează ca o fabrică de performanță, nu ca un spațiu de formare umană. Nu mai privim copilul. Nu mai construim oameni. Iar esențialul este să învățăm să iubim procesul de învățare, despre asta este, de fapt, educația.
Și să nu ne păcălim: contează ce știi. Este esențial să înțelegi noțiuni de bază, să înveți concepte, să ai o structură pe care să o poți construi mai departe. Asta e școala. Asta e miza. Avem nevoie de etapele astea, de bază, de avansat, ca să putem construi gândirea conceptuală. Dar nu e suficient.
Într-o lume în care AI-ul poate genera în câteva secunde o compunere, un eseu sau o analiză, cunoașterea brută nu mai e unică. Ce devine esențial este felul în care gândești. Cum folosești ceea ce ai învățat. Ce întrebări pui. Cum comunici. Cum colaborezi. Cât de empatic, creativ și autentic ești. Iar toate astea nu se cultivă cu fișe de lucru.
Ceea ce lipsește astăzi din școală — și ce tinerii simt din plin — este procesul prin care devii gânditor conceptual. Procesul prin care înveți să vezi legături, să formulezi ipoteze, să îți pui întrebări proprii și să le urmezi. Procesul prin care devii creator de sens, nu doar consumator de informație.
Și exact aici se rupe firul: pentru că, fără dezvoltarea gândirii, nu există creativitate. Fără creativitate, nu există dezvoltare. Fără dezvoltare, nu există progres. Iar cei care ajung să se piardă cel mai des sunt tocmai aceia care nu și-au dezvoltat acest tip de gândire, care nu au fost încurajați să-și urmeze curiozitatea, să construiască idei, să pună întrebări. Și aceștia nu sunt „slabi”. Sunt doar victimele unui sistem care nu i-a văzut.
Dacă aș putea schimba ceva, aș începe de sus. Nu de la elevi, ci de la felul în care ne raportăm la profesori și la cei care le trasează munca. Un profesor care este respectat, susținut, valorizat într-o comunitate în care există colaborare și scop comun, acela este profesorul care poate inspira. Care poate construi relații reale. Care poate modela oameni, nu doar livra lecții.
Relația profesor–elev nu mai poate fi una de autoritate unilaterală. Trebuie să fie de colaborare. De învățare reciprocă. De comunicare autentică. Aș investi în profesori ca oameni, nu doar ca specialiști. Să știe materia, da, dar și să se cunoască pe ei înșiși. Să fie conectați. Să poată construi relații vii. Să inspire prin cine sunt, nu doar prin ce predau.
Ce le-aș spune tinerilor, dacă m-ar asculta acum?
Că vocea lor contează. Că educația e pentru ei. Că fiecare e unic și asta e o calitate, nu o problemă. Că o notă nu îi definește. Că pot fi oricând altcevadacă sunt prezenți, atenți și curioși. Că se pot reinventa oricând, și că asta e, de fapt, o calitate. Eu chiar încurajez asta.
Că nu există educație fără școală, dar școala nu înseamnă doar materie. Înseamnă relații. Înseamnă creștere. Înseamnă să fii om între oameni.
Iar conexiunea cu tine și cu cei din jur, e imposibilă fără o educație care să o cultive. Nu putem trăi conectați, dacă învățăm în sisteme care separă. Dacă vrem o societate vie, avem nevoie de o școală vie. Una care nu formează copii pentru teste, ci îi pregătește pentru viață.
